Interviu cu Konstiantyn Yeliseyev, ministru adjunct al Afacerilor Externe al Ucrainei

Corneliu VLAD

- V-aş ruga să încadraţi problema relaţiilor Ucraina-NATO în contextul general al politicii internaţionale a ţării dvs.
- Există trei direcţii principale pe care se dezvoltă politica externă a Ucrainei. Prima este integrarea ţării în Uniunea Europeană, cea de-a doua -integrarea în sistemul de securitate colectivă pe care îl reprezintă NATO şi, a treia direcţie, dezvoltarea relaţiilor de bună vecinătate şi de cooperare cu Federaţia Rusă.
Aş dori să adaug că un obiectiv foarte important al strategiei noastre de politică externă este dezvoltarea relaţiilor de parteneriat strategic cu ţările vecine, aşa cum sunt, de pildă, relaţiile  Ucrainei cu Polonia.

- Cum se înfăţişează, în viziunea dvs, cadrul general al relaţiilor dintre România şi Ucraina?
- Aşa cum spuneam, suntem interesaţi în dezvoltarea relaţiilor de bună vecinătate cu toate statele, inclusiv cu România. Ţara dvs este membră a NATO şi a Uniunii Europene, iar acest fapt impune Ucrainei să aibă un interes strategic în relaţiile cu România.
Cooperarea dintre ţările noastre este o necesitate de cea mai mare importanţă, în condiţiile în care şi Ucraina, şi România fac parte din Organizaţia de Cooperare Economică în zona Mării Negre. Avem, prin aceasta, un interes comun de a consolida securitatea, de a extinde colaborarea, de a stimula prosperitatea în regiunea Mării Negre.
Relaţiile noastre au perspective de a se întări şi datorită faptului că în Ucraina există o minoritate românească, iar în România o minoritate ucraineană. În plus, nu trebuie să trecem peste faptul că ţările noastre sunt riverane Dunării. Foarte important este şi faptul că statele noastre sunt parteneri economici şi comerciali. Un exemplu foarte concret în această privinţă este cifra care reprezintă volumul schimburilor comerciale, aflat acum la nivelul de 2 miliarde de dolari.

- Vă rugăm să exemplificaţi câteva domenii de cooperare economică româno-ucraineană.
- Manifestăm un mare interes economic faţă de România. O carte de vizită semnificativă a României în Ucraina o reprezintă automobilele “Dacia”. Dezvoltăm, apoi, o cooperare foarte strânsă în domeniul prelucrării petrolului. Benzina din România este una de foarte bună calitate şi, de aceea, eu personal o prefer pentru automobilul pe care-l folosesc.
Ucraina importă din România produse ale industriei metalurgice, produse chimice, fertilizatori în agricultură.  Comisia mixtă prezidenţială româno-ucraineană, creată în februarie 2006, funcţionează foarte activ. ea s-a întrunit în octombrie 2007, iar până la sfârşitul acestui an va avea loc o nouă reuniune.

- Care au fost interlocutorii dvs în convorbirile pe care le-aţi avut de această dată la Bucureşti şi care au fost temele discutate?
- În cadrul convorbirilor pe care le-am purtat cu consilierul prezidenţial şi cu secretarul de stat de la Ministerul Afacerilor Externe pentru probleme europene am convenit asupra necesităţii de a întări cooperarea şi contactele la toate nivelurile, începând cu cel al Preşedinţiei. Am ajuns, de comun acord să adâncim cooperarea regională în zona Mării Negre.
De o semnificaţie deosebită este înţelegerea pe care am realizat-o în cadrul acestei runde de convorbiri în legătură cu încheierea, până la sfârşitul anului, a unui acord privind micul trafic de frontieră. Este o înţelegere foarte importantă, pentru că ea contribuie la extinderea cooperării bilaterale şi la asigurarea drepturilor minorităţilor naţionale din cele două ţări.
În general, acordăm o atenţie constantă dezvoltării relaţiilor în acele domenii care sunt de natură să apropie ţările noastre. Acordul privind micul trafic de frontieră, de pildă, va permite cetăţenilor din cele două ţări să călătorească în condiţii optime, să dezvolte contactele dintre ele. Am convenit, între altele, să creăm mai multe puncte de trecere a frontierei şi puncte comune de trecere a frontierei-vamă.
Între România şi Ucraina funcţionează un mecanism de cooperare bilaterală la toate nivelurile. Există o Comisie mixtă prezidenţială, în cadrul căreia sunt trei comitete - pentru securitate şi cooperare europeană, euroatlantică şi regională, pentru protecţia mediului şi dezvoltare durabilă, pentru colaborarea în domeniul culturii, educaţiei, minorităţilor naţionale şi informaţiei publice.  

- Cu ce sentimente vă întoarceţi la Kiev, după convorbirile abia încheiate?
- Sincer vorbind, simt o anumită insatisfacţie? De ce? Pentru că, aşa cum am constatat şi astăzi, avem foarte multe de vorbit, de stabilit, de acţionat în câmpul colaborării. Cu referire la domeniul politic, subliniez, că sunt foarte mulţumit de dialgul pe care l-am avut. Satisfacţia mea se referă şi la atmosfera de sinceritate, încredere, prietenie, căldură care a caracterizat discuţiile. Mi se pare foarte important că am simţit, la colegii noştri români, dorinţa de a întări relaţiile bilaterale, de a rezolva problemele existente.

P.S. Unor întrebări aproape “tradiţionale” (din păcate) puse de obicei la Bucureşti, demnitarul ucrainean le-a răspuns, ceva mai devreme, într-un alt interviu. Despre admiterea Ucrainei ca membru al NATO: Ucraina speră să fie invitată “în timpul cel mai scurt” în Alianţa nord-atlantică şi este hotărâtă “să se bată până la ultimul cartuş” în acest scop. Despre canalul Bâstroe: Ucraina va respecta convenţiile internaţionale privind protecţia mediului şi “nu va face nimic care ar putea să pună  în pericol situaţia în această regiune”. “De îndată ce vom obţine acordul convenţiei Espoo vom continua acest proiect, în conformitate cu reglementările internaţionale, inclusiv prin consultare cu partenerii noştri, între care România”.