TÎn aceste zile cubanezii sărbătoresc semicentenarul Revoluţiei Cubaneze. Pe tot cuprinsul „Insulei Libertăţii” se desfăşoară manifestări solemne, mitinguri, caravane şi marşuri, concerte. A avut loc o săptămână literară sub genericul „Să recitim istoria” al cărei moment central a fost lansarea cărţii „Aşa este Fidel”, conţinând 413 de povestiri despre artizanul Revoluţiei Cubaneze, printre care şi amintirile laureatului Premiului Nobel, scriitorul columbian Garcia Marques. A fost scoasă o serie de 48 de timbre poştale, cea mai mare din istoria ţării, plus două blocuri dedicate principalelor momente-repere din viaţa statului cubanez din ultimii 50 de ani: campania de lichidare a analfabetismului, imaginile lui Ernesto Che Guevara sau ale primului cosmonaut cubanez...
Preşedintele rus Dmitri Medvedev, care în urma cu doar o lună şi ceva a făcut o vizita oficială în Republica Cuba, a transmis felicitări călduroase fraţilor Castro. El a subliniat că Revoluţia, cauza intregii vieţi a comandante-lui Fidel Castro, a deschis poporului ţării sale un drum spre libertate şi a devenit un model istoric legendar al „luptei pentru înaltele idealuri ale dreptăţii sociale”...
Analişti politici din toată lumea se întreabă astăzi ce a asigurat succesul Revoluţiei Cubaneze şi supravieţuirea sa chiar în condiţiile blocadei economice impuse de SUA care nu a luat sfârşit nici astăzi, în condiţiile în care tot lagărul socialist, împreună cu Uniunea Sovietică, bastionul său principal, s-a prăbuşit. Bineînţeles, se subliniază în primul rând personalitatea puternică şi carismatică a liderului cubanez, Fidel Castro, care pentru mulţi oameni în America Latină a însemnat o reîncarnare a lui Simon Bolivar, eroul sfânt al luptei pentru libertate şi simbol al antiamericanismului. Din această cauză Cuba liberă a fost susţinută în mod direct sau indirect de toată America Latină şi de o bună parte din Europei (de pildă, ţările scandinave), nemaispunând de sprijinul permanent, economic, financiar şi militar, acordat de URSS şi celelalte state socialiste.
Recitim istoria... Îmi aduc aminte cum la începutul vacanţei de Anul Nou 1962 - eram în clasă a zecea, ultima clasă a şcolii medii de atunci în URSS - la librăria oraşului meu natal Noghinsk (53 km de Moscova spre nord-est) am cumpărat toate cărţile care relatau despre Revoluţia Cubaneză. Ţineam în braţe un teanc de 10-12 cărţi. Pe de o parte, mă pregăteam să intru la MGIMO (pepiniera de diplomaţi sovietici), pe de altă parte, asemenea multor tineri compatrioţi de atunci, eram sub imperiul admiraţiei faţă de Fidel Castro şi de minunea Revoluţiei Cubaneze care împlinea atunci trei ani... Toate cele 10 zile de vacanţa am studiat cărţile cumpărate. Am intrat în toate amănumtele în ceea ce priveşte primul asalt al partizanilor lui Castro asupra cazarmelor „Moncada” din provincia Oriente, din 26 iulie 1953, nereuşit, data de 26 iulie rămânând în istorie ca Ziua Insurecţiei Naţionale, am citit despre debarcarea cu iahtul „Granma” din 1956, tot nereuşită, despre lupta de guerilla din munţile Sierra Maestra care a urmat şi, în sfârşit, despre victoria din 1 ianuarie 1959 când dictatorul proamerican Batista a fugit din ţară...
Cel care m-a sensibilizat foarte mult atunci în materie de Cuba Revoluţionară a fost marele poet Evgheni Evtuşenko care a publicat cicluri întregi de poeme în care a cântat „Muzica Revoluţiei” cubaneze şi pe „Mozartii” ei. Peste câţiva ani el va face în Cuba, înpreună cu colegi ai săi şi prieteni cubanezi, filmul „Eu sunt Cuba” care va intra în patrimoniul cinematografiei mondiale ca un model clasic a curentului romantic...
Iată de ce trimiţând, în aceste zile, poetului Evgheni Evtuşenko, cavaler al Ordinului Merit Cultural al României, urările de Anul Nou, l-am felicitat şi cu prilejul semicentenarului Revoluţiei Cubaneze. La sfărşitul scrisorii mele către maestru, în PS, i-am citat şi poezia mea, cumva legată de jubileul actual, şi anume:
Che Guevara
O parte din inima mea
care începe cu litera „C”
este Che Guevara!
(05.01)
